Istoric Federaţia Română de Karate Kyokushin

Kyokushin Karate

Este un stil de karate full-contact, modern, relativ recent. Numele de Kyokushin înseamnă “calea ultimului adevăr” sau “calea adevărului suprem”. Fondatorul ei, Masutatsu Oyama a gândit această artă marţială ca pe o cale de adoptat pentru toată viaţa, fiind practicabilă atât de copii cu vârste fragede, cât şi de persoane în vârstă. Spre deosebire de multe arte marţale moderne, antrenamentele şi competiţa din Kyokushin se desfăşoară în sistem full-contact, fără alte protecţii în afară de cochilie la bărbaţi şi protecţia de piept la femei.

Practicantul de Karate Kyokushin se numeşte karateka. Echipamentul folosit în Kyokushin e compus din haina, pantalon şi centură şi se numeşte karate-Gi. Acordarea centurilor în Karate Kyokushin este foarte strictă şi se realizează după o programă foarte severă, care implică atât un examen fizic, unul tehnic şi unul de luptă. Sistemul foarte sever a făcut acest stil foarte popular între tinerii care doreau un stil cât mai autentic şi aplicabil în viaţa de zi cu zi şi în autoapărare. Gradele din Kyokushin se numesc Kyu şi Dan. În funcţie de Kyu, culorile centurilor pot fi: albe, albastre, galbene, verzi, maro sau pentru Dan, negre.

O dată la patru ani, World Kyokushin Organisation organizează un campionat mondial fără limită de greutate, echivalentul Olimpiadei.


Masutatsu Oyama, fondatorul acestui stil, s-a născut la 27 iulie 1923 într-un sat nu departe de Gunsan, în Coreea de Sud. La o vârstă relativ tânără a fost trimis în Manciuria, în sudul Chinei, pentru a locui la fermă surorii lui. La vârsta de nouă ani a început să studieze forma chineză sudică a stilului Kempo sub îndrumarea maestrului Yi, angajat în perioada respectiv la fermă. Când Oyama s-a întors la 12 ani în Coreea a continuat antrenamentul studiind Kempo corean. În 1938, la vârsta de 15 ani a plecat în Japonia, cu gândul de a se înscrie într-o şcoală militară şi a deveni pilot. Încercarea nu i-a reuşit însă, deoarece în perioada aceea viata în Japonia nu era tocmai uşoară, iar visul de a deveni pilot pe un avion militar a trecut în plan secund.Oyama nu a renunţat însă la antrenamente. A început studiul boxului şi al judo-ului, iar o ocazie l-a adus pe sosai în dojo-ul lui Gichin Funakoshi de la Universitatea Takushoku. La vârsta de 17 ani, progresul lui a fost incredibil, ajungând la centura neagra cu 2 dan, iar la vârsta de 20 ani, când s-a înrolat în Armata Imperiala, avea deja 4 dan. În această perioadă Oyama a întrerupt şi antrenamentele de judo.
Înfrângerea Japoniei şi perspectiva unei ocupatii militare l-au adus pe Oyama într-o stare de disperare maximă. În această perioada Oyama îl întâlneste pe So Nei Chu, un alt maestru corean din provincia din care se trăgea şi sosai şi care era o autoritate în Japonia în Goju Ryu. Maestrul era binecunoscut pentru forta fizică şi tăria spiritului. So Nei Chu este cel care l-a îndrumat pe Oyama să îşi dedice viaţa artelor marţiale. Tot el a fost cel care l-a sfătuit pe Oyama să se retragă timp de trei ani în munţi pentru a-şi perfecţiona arta.
La vârsta de 23 ani, Mas Oyama l-a întâlnit pe Eiji Yoshikawa, autorul romanului Musashi, bazat pe viata şi aventurile celui mai faimos samurai japonez. Romanul si autorul au avut o influenţa covârşitoare asupra lui sosai, introducându-l într-o lume fascinantă, cea a samurailor şi într-un cod pe care îl va respecta toată viaţa, Bushido. La mai puţin de un an de când l-a întâlnit pe Yoshikawa, în 1948, Oyama vizitează muntele Minobu din prefectura Chiba, unde Musashi şi-a dezvoltat arta sabiei, cu intentia de a petrece următorii trei ani în studiul artelor marţiale. Împreună cu el a urcat şi un elev de-al său, Yashiro, însă după şase luni, din cauză soltudinii şi a antrenamentelor dificile, acesta cedează psihic şi îl părăseşte pe Oyama. După mai bine de un an şi jumătate, sponsorul care îi trimitea mâncare l-a anunţat pe Oyama că nu îl mai poate finanţa, astfel încât perioada de antrenament pe munte a luat sfârşit. Câteva luni mai târziu, în 1947 Mas Oyama a câştigat primul Campionat Naţional de Arte Marţiale de după cel de-al doilea Război Mondial. Nemulţumit de faptul că a trebuit să renunţe la antremanentul pe munte, Oyama se decide să îşi dedice viaţa artelor marţiale şi reîncepe o perioadă de antrenament în care exersă 12 ore pe zi pe muntele Kiyozumi din Prefectura Chiba. Tot în aceasta perioadă începe un studiu aprofundat al Zen-ului, pe care îl consideră parte integrantă din Karate, ajungând să declare :”Karate este Zen”. În 1950 Oyama a început o serie de demonstraţii menite a arăta lumii puterea Kyokushin-ului. Într-un turneu început în Statele Unite ale Americii, Oyama va începe un turneu pe parcursul căruia a spart cărămizi cu mâinile goale, a rupt gâtul sticlelor cu shuto, dar mai ales a înfruntat 47 de tauri cărora le-a rupt coarnele, iar pe patru dintre ei a reuşit să îi ucidă. În 1957, aflat în Mexic, Oyama era cât pe ce să fie ucis în timpul unei lupte cu un taur care a reuşit să îl rănească şi a petrecut şase luni în spital. În perioada aceasta, din cauză că majoritatea luptelor în care se angaja se terminau în câteva secunde, de multe ori în urma unei singure lovituri, a capatat porecla de „Godhand” (Mâna lui Dumnezeu). Japonezii obişnuiau să spună despre Oyama: „Ichi geki, hissatsu”, ceea ce înseamnă „o lovitură, moarte sigură”. Tot în această perioadă, Oyama l-a cunoscut pe shihan Jacques Sandulescu, românul cu care avea să fie prieten până la sfârşitul zilelor.
În 1953, Mas Oyama a inaugurat primul lui dojo, pe o parcelă din Mejiro, Tokyo. În 1956, într-un studio de balet aflat în spatele Universităţii Rikkyo, Oyama avea să adune sub îndrumarea lui nu mai puţin de 700 de elevi. Practicanţi ai altor stiluri obişnuiau să vină în acest dojo pentru sparring, iar Oyama şi elevii lui încercau să preia de la aceştia tehnici care se dovedeau folositoare în luptă. În felul acesta Kyokushinul a evoluat şi s-a dezvoltat în arta marţială care este astăzi.
În 1964, luptătorii de box tailandez îi provoacă pe japonezi la o întâlnire cu cinci dintre ei, iar Oyama acceptă. Trei dintre elevii lui câştigă în faţa tailandezilor şi astfel Oyama dovedeşte încă odată supremaţia Kyokushin-ului. În acelaşi an se pun bazele cartierului general al Kyokushinkai Kan.
Ideea lui Oyama de a aduna într-un singur campionat cei mai puternici luptători ai lumii a generat un fenomen extraordinar. Primul campionat mondial ţinut în 1975 în Tokyo a repurtat un succes extraordinar. Practicanţii altor stiluri veniţi la competiţie au fost aproape toţi eliminaţi în primele tururi. De atunci, din patru în patru ani, japonezii organizează în Ţara Soarelui Răsare un campionat mondial la care sunt invitaţi cei mai buni luptători din fiecare ţară unde se practică Kyokushin-ul. Şi simpla participare la un astfel de eveniment este o onare pentru orice luptător din oricare parte a lumii.
În 26 aprilie 1994 Masutatsu Oyama moare de cancer la plămâni. Ca urmare a decesului, Organizaţia Internaţională de Kyokushin se divide în mai multe fracţiuni.
Istoric Federaţia Romană de Karate Kyokushin
Pare destul de greu de crezut, dar istoricul Kyokushinului românesc numără deja 30 de ani, adică mai bine de un sfert de secol. Deşi nu putem spune că a existat, cel puţin la început, o practică permanentă şi organizată, primele contacte ale românilor cu mişcarea de Kyokushin rămân evenimente extrem de importante şi notabile. Ca să ştii unde vrei să ajungi, trebuie să afli de unde ai pornit. Apoi, nu numai evenimentele sunt notabile, ci şi oamenii care le-au generat, pionierii Kyokushin-ului, fără al căror aport nu ne-am fi putut bucura astăzi în fiecare zi de plăcerea şi onoarea de a îmbrăca do gi-ul şi de a intra în dojo pentru a practica una dintre cele mai aproape de adevăr arte marţiale japoneze.
1972 - Primele personalităţi de al căror destin se leagă începuturile mişcării de Kyokushin în România sunt băimăreanul Ioan Pop şi bucureşteanul Nicolae Bialokur. Încă în 1972, Ioan Pop, acum posesorul gradului de 3 dan, i-a trimis fondatorului stilului Kyokushin, sosai Masutatsu Oyama, o scrisoare prin care îşi manifestă interesul de a practica această artă marţială. Demersul lui sensei Pop nu a rămas fără efect. Câteva săptămâni mai târziu, maestrul olandez Loek Hollander, informat de sosai Oyama, ia legătura cu sensei Pop şi îi trimite acestuia cartea de căpătâi a fondatorului Kyokushin, "What is Karate". Aceasta va reprezenta pentru băimărean primul ghid după care s-a început practica Kyokushinului în România.
1977- Nicolae Bialokur, unul dintre pionierii karate-do-ului în România a organizat în capitală primul stagiu de stil avându-l ca invitat pe maestrul olandez Loek Hollander. Intenţionat sau nu, Bialokur uită să-l invite la stagiu şi pe sensei Pop, astfel că acesta ajunge la Bucureşti abia după ce stagiul a luat sfârşit. Deşi, cu prilejul acestui stagiu, Bialokur intră în posesia centurii negre, onorifice, cu 1 dan, acesta nu va continua practica Kyokushinului.
1978 - Bucureştenii Pavel Florescu şi Gheorghe Doiciu renunţă la practicarea Shotokan Karate şi trec la studiul Kyokushin Karate, pe care îl considerau un stil mai realist, mai aproape de adevăratul do. Cinci ani mai târziu, în 1983, cinci karateka în frunte cu Pavel Florescu participă pe cont propriu la prima ediţie a Cupei internaţionale de Kyokushin Ibusz Oyama din Ungaria. Cei cinci s-au dovedit însă cu mult sub nivelul internaţional al competiţiei. Trei dintre sportivii români nu au trecut de vizita medicală, fiind declaraţi inapţi. Lipsa de experienţă competiţională şi-a spus cuvântul şi în ceea ce-i priveşte pe ceilalţi doi români care au luptat. Ioan Vulcan a fost învins în primele secunde ale primei întâlniri, iar Pavel Florescu a ajuns în comă la spital în urma unui mawashi jodan încasat în primul meci contra maghiarului Joszef Borza. Din punct de vedere istoric însă, participarea sportivilor români la acest eveniment a fost deosebit de importantă. Prezent la competiţie, Masutatsu Oyama îi acordă onorific lui Pavel Florescu gradul de centură neagră 1 dan.
1983 - Primul stagiu cu o participare numeroasă, de peste 100 de karateka are loc în 1983, pe litoral, în staţiunea Venus. Invitaţi au fost atunci shihan Howard Collins şi sensei Adami Istvan.Cu această ocazie s-au acordat şi primele grade, în urma unor examinări serioase, unor practicanţi de Kyokushin.
1984 - În organizarea lui Florentin Marinescu, alt nume care cântăreşte greu în mişcarea artelor marţiale din România, are loc la Bucureşti un al doilea stagiu cu o participare foarte numeroasă (peste 150 karateka) condus tot de shihan Howard Collins si sensei Adami Istvan. În luna decembrie a aceluiaşi an, Bucureştiul este vizitat de maestrul Kishi, dar datorită unei proaste organizări, doar 15 karateka participă la stagiu, ceea ce produce o evidentă dezamăgire japonezului. Între participanţii la aceste stagii se numără. Alexandru Chirilă, Ioan Pop, Pavel Florescu, Marius Gliga, etc cei care în anii care vor urma au avut un cuvânt foarte important de spus. Tot în acest an, de răscruce, aş spune, pentru mişcarea românească de Kyokushin, prof. Alexandru Chirilă împreună cu Florentin Marinescu asistă la prima ediţie a Cupei Mondiale Ibusz din Ungaria. Cu acest prilej, Alexandru Chirilă îl cunoaşte pe maestrul maghiar Furko Kalman, pe atunci centură neagră 4 dan, care începând cu această dată va contribui cel mai mult la dezvoltarea Kyokushinului românesc. De altfel primul stagiu cu maestrul maghiar va avea loc în acelaşi an, la Oradea, cu o participare foarte numeroasă. Începând cu această dată, Furko Kalman va veni în România în fiecare an, de mai multe ori, examinând cu severitate şi impunând un standard tehnic extrem de ridicat practicanţilor români. La scurt timp, aproape în toate oraşele ţării au început să se deschidă dojo-uri de Kyokushin, printre cele mai importante centre numărându-se cele din Bucureşti, Oradea, Sibiu, Baia Mare, Târgu Mures şi Galaţi.
1990 - Două evenimente extrem de importante pentru mişcarea românească de Karate Kyokushin au avut loc în acest an: înfiinţarea Organizaţiei Române de Karate Kyokushin cu sediul la Oradea şi  examenul de centură neagră din iarna lui 1990 tot de la Oradea. Era vorba despre primii cinci practicanţi care au parcurs toate etapele pregătirii Kyokushin şi urmau să fie examinaţi în prezenţa lui shihan Furko Kalman şi a elevilor lui, Karmazin Gyorgy, Brezavai Sandor şi Peko Gabor, luptători redutabili cu experienţă internaţională. Cei cinci au fost Ioan Pop (Baia Mare), Dorel Bulearcă (Bucureşti), Marius Gliga (Oradea), Dumitru Ceară(Braşov) şi Ioan Rosu (Bucureşti). A fost primul examen de centură neagră care a decurs de la un capăt la celălalt conform regulamentului Kyokushin. După 30 de lupte istovitoare, toţi cei cinci au reuşit, devenind, cu adevărat, primele centuri negre ale românilor la Kyokushin. A reprezentat o încununare a muncii lor, a efortului depus ani de-a rândul de shihan Furko Kalman şi a celor care au făcut posibilă organizarea unor astfel de evenimente.
Prima participare a României la un campionat european avea să se întâmple în 1990 în Lichtenstein. Din lotul trimis de Organizaţia Română de Karate Kyokushin făceau parte cei mai buni sportivi din perioada respectivă. Lipsa de experienţă competiţională şi de încredere a condus însă la rezultate destul de slabe. Cu toate acestea, prezenţa României a fost remarcată şi apreciată de toate ţările participante în care Kyokushin-ul avea o tradiţie importantă. Începând din acel an, România a participat la toate campionatele europene, cu rezultate tot mai importante.
1996 - Primul rezultat notabil a fost locul 3 obţinut de bucureşteancă Marina Grama la CE de la Bucureşti din 1996, an în care Anca Chirilă obţinea locul 4. A fost şi anul în care, odată cu moartea lui Masutatsu Oyama, Organizaţia Internaţională de Kyokushin s-a despărţit în două fracţiuni, una condusă de Akyoshi Matsui, iar cealaltă de un grup de maeştri japonezi între care se numărau Sampei, Akira Masuda, Midori Kenji şi Sichinoe. Începând din acest an, destinul meu s-a legat de organizaţia condusă în prezent de shihan Midori Kenji la nivel mondial şi de Peter von Rotz, la nivel european. Ca reprezentanţi ai României în 1996, Anca Chirilă (Oradea), Florin Jucan (Cluj-Napoca) şi Harris Wallmen (Sibiu) au participat la Campionatul Mondial de la Yokohama. Cel mai bun rezultat l-a obţinut Anca Chirilă care a reuşit să se claseze pe locul 5 la primul şi singurul campionat mondial feminin open de Kyokushin organizat de organizaţia noastră.
Florin Jucan s-a clasat în primii 32 de luptători ai lumii, iar Harris Wallmen în primii 64 din 172 de participanţi.
1997 - La campionatul European de la Berlin, Germania, Anca Chirilă reuşeşte clasarea pe locul 3 în proba de kata.
1998 - România organizează campionatul European de seniori la Oradea. La proba de luptă, Anca Wallmen devine vicecampioană europeană a probei -60 kg, iar Harris Wallmen ocupă locul 4 în cadru probei de kata seniori, Adriana Guţă, locul III la categoria -50kg.
1999 - La primul Campionatul European organizat pentru tineret (17-18ani) din Ungaria, Budapesta, Marius Ilaş de la CS Gym Oradea, câştigă titlul de campion european al categoriei -70 kg.
2000 - România a participat la Campionatul Mondial de la Tokyo cu sportivii Mihai Vescan şi Florin Golopenta, amândoi reuşind o clasare în primii 64 de karateka ai lumii. FRKK organizează Campionatul European pentru tineret la Oradea. Cristina Petrut (LPS-CSS Baia-Mare) şi Florin Bărbântă (CS Elcond Zalău) devin ambii campioni europeni la kata tineret.
2001 - La campionatul European din Spania, Anca Wallmen câştigă locul de vicecampioană europeană în proba de kata.
2002 - Organizaţia Română de Karate Kyokushin se transformă în Federaţia Română de Karate Kyokushin. La Campionatul European de tineret din Budapesta 2002 au fost obţinute următoarele rezultate: Zsigmond Levente (CS Gym Oradea), locul 2 şi Anton Antoniu (CS Gym Oradea) locul 3 în cadrul categoriei kumite + 75 kg, surorile Paula şi Anda Pop de la CS Tiger Budo Tg. Mures, ambele medaliate cu bronz la CE şi Vlad Hăbuc de la CS Felix Oradea, locul 3 (-65 kg).
2003 - La campionatul European din Lituania, Kaunas, Anca Wallmen câştigă locul 1 în proba de kata, Raluca Falaus, locul 3 în proba de luptă categoria -55 kg, iar Marius Ilaş reuşeşte obţinerea primei medalii la seniori, la un campionat European, locul 3 la categoria -80 kg.
Marius Ilaş este singurul sportiv care reprezintă România în acest an la Campionatul Mondial din Tokyo, Japonia, reuşind un rezultat de excepţie, locul 19.
2004 - Anca Wallmen reuşeşte o performanţă de excepţie la Campionatul European din Bulgaria, cucerind două titluri de campiana europeană, la proba de luptă, categoria -65 kg şi la proba de kata, devenind primul sportiv din Europa care reuşeşte această performanţă. Florin Bărbânţă reuşeşte să devină al doiela senior medaliat la un campionat European obţinând locul 3 la categoria -80 kg. La tineret, acest an aduce multe medalii prin: Petruţ Andrei (L.P.S -C.S.S Baia Mare)  locul II şi Lohan Alin (L.P.S -C.S.S Baia Mare)  locul III la kata, Măgurean Bogdan (C.S. Vidalis) locul II la kumite +75kg, Gârboan Ioana (L.P.S -C.S.S Baia Mare) locul III atât la kata cât şi la proba de kumite -60kg, Şimandan Laura (C.S. Budokai Arad) locul III la kumite -60kg şi Chira Alexandra (C.S. Tiger Budo Tg.Mureş) kumite +65kg.
2005 - La campionatul European din Danemarca, Marius Ilaş (CS Gym Oradea) câştigă titlul de campion European al categoriei -80 kg şi titlul de cel mai tehnic luptător al competiţiei. Anca Wallmen urcă pe treapta secundă în proba de kata, devenind vicecampioană europeană, iar Laura Moldovan ocupă locul 3 în proba de luptă la categoria -65 kg.
La categoria tineret, Viviana Chirilă (C.S.Gym) a obţinut titul de campionă europeană la proba de kumite categoria grea şi locul III la proba de kata. Deasemenea, fraţii Mădăian (C.S. Sakura Baia Mare) urcă pe podiumul campionatului european: Mircea locul II la kumite -70kg şi Mihai locul I la categoria -75kg. Berinde Bogdan (L.P.S-C.S.S.Baia Mare) este locul III la kumite +75kg.
 La Cupa Mondială pe categorii din Japonia, Anca Wallmen reuşeşte câştigarea locului 4 în cadrul categoriei -65 kg şi premiul pentru cea mai tehnică luptătoare a competiţiei.
2006 - La campionatul European din Budapesta, Ungaria, la seniori Anca Wallmen obţine locul 1 la proba de kata, iar Cristian Boldut (CS Vidalis Zalău) reuşeşte o clasare pe locul 4 în cadrul aceleiaşi probe la masculine, iar la tineret Chirilă  Viviana devine pentru a doua oară campioană europeană la categoria grea, locul II la proba de kata şi este premiată cu titlul “cel mai bun spirit”. Teleptean Dragoş (L.P.S-C.S.S Baia Mare) a obţinut locul II la proba de kata şi Berinde Bogdan locul II la kumite +75kg şi tot locul III la proba de kata.
2007 - La campionatul European din Lituania, Kaunas, Anca Wallmen (CS Gym Oradea) obţine locul 1 la proba de kata şi Dorin Margarint (CS Budokai Arad) reuşeşte să urce pe locul 3 la proba de lupta, la categoria supergrea. La categoria tineret, Teleptean Dragoş (L.P.S-C.S.S Baia Mare) devine campion european la kata, iar Avram Cristian (C.S. Vidalis) -kumite -60kg şi Pădure Iulian (C.S. Karate Bistriţa) - kumite -70kg urcă ambii pe treapta a III-a a podiumului.
La stagiul naţional de vară desfăşurat în staţiunea Felix din Bihor, FRKK l-a avut invitat ca instructor principal şi examinator pe japonezul Tokujun Ishi, 5 dan, unul dintre cei mai important specialişti ai stilului.
Adrian Ferent şi Alex Wallmen reprezintă România la Campionatul Mondial de stil desfăşurat la Tokyo, în Japonia. Alex pierde în primul tur cu cel care avea să devină campion mondial, Tsukagosi, iar Ferent Adrian reuşeşte să treacă în turul secund.
2008 - La campionatul European din Bulgaria, Plovdiv, Viviana Chirilă obţine titlul de campioană Europeană la categoria +65 kg şi îşi adjudecă premiul pentru “Cel mai bun spirit”.
La stagiul naţional de vară, FRKK l-a avut ca invitat pe shihan Satoshi Yui, 5 dan, fost instructor la Honbu Dojo, în perioada în care Sosai Oyama trăia.
2009 - La campionatul European din Kiev, Ucraina, Marius Ilaş reuşeşte pentru a doua oară câştigarea titlului de campion European al categoriei -80 kg, iar Viviana Chirilă urcă pe locul 3 al categoriei grele senioare la luptă.
Ambii au fost selectaţi să reprezinte Europa la Cupa mondială din Sankt Petersburg unde au reuşit o clasare de excepţie, devenind ambii vicecampioni mondiali.

La stagiul naţional de vară desfăşurat în staţiunea Stâna de Vale, FRKK l-a avut invitat ca instructor şi examinator pe shihan Koen Scharrenberg, 5 dan, Preşedintele European Kyokushin Organisation.