Interviu: Satoshi Yui

Interviu cu Satoshi Yui, 5 dan

In urma cu catva timp, Satoshi Yui a devenit shihan. Acest lucru s-a intamplat in urma unui examen in care a trebuit sa demostreze in egala masura calitati fizice, psihice si tehnice deosebite. Binecunoscut pentru modestia si pasiunea pentru Kyokushin, shihan Satoshi Yui a avut amabilitatea de a ne raspunde catorva intrebari legate de ceea ce inseamna un examen in Kyokushin, dar si competitia, uchi-deschi, Sosai si spirit.

Reporter: Cum vi s-a parut examenul pentru gradul de 5 dan?
Satoshi Yui: De cand am inceput sa practic Kyokushin am avut o multitudine de obiective mai importante sau mai putin importante, cum ar fi competitiile, examenele, etc. Acelasi lucru il pot spune si despre examenul de 5 dan. Este o poarta prin care trebuie sa treci pentru a merge mai departe. Pentru ca acesta a fost ultimul test fizic de amploare la care m-am supus, simt ca am reusit in sfarsit sa fac primul pas pe drum. M-am simtit foarte bine pe parcursul intregului examen, atat in timpul kihonului, idogeiko, kata, testul fizic, cat si la kumite. In general se spune ca pentru a putea trece de prima poarta in karate trebuie sa te antrenezi prin a strange pumnul timp trei ani, a exersa pozitii inca trei ani si a executa tehnici alti trei ani, si abia dupa noua ani devii incepator. Am inceput sa practic karate acum 23 de ani, iar Karate Kyokushin cu 18 ani in urma si in sfarsit, dupa 23 de ani, trecand examenul de 5 dan, simt ca am trecut de prima poarta si deci m-am alaturat incepatorilor. Totusi, in loc sa fiu coplesit de fericire ca am obtinut acest grad, pentru mine examenul a reprezentat mai mult un imbold pentru a continua, iar acum ma simt din nou motivat sa merg mai departe.

Reporter:
Ce ne puteti spune despre testul de kumite?
Satoshi Yui: In Japonia trebuie sa lupti cu 10 persoane pentru 1 dan, 20 pentru 2 dani, 30 pentru 3 dan, 40 pentru 4 dan si 50 pentru 5 dan. Astfel, este diferit fata de Europa in sensul ca in Japonia fiecare lupta dureaza 60 de secunde, si nu un minut si jumatate, dar facem kumite nu sparring, cu un arbitru ca in competitie, meciul fiind punctat cu ippon, waza-ari,victorie prin decizie, egalitate sau infrangere. Nu se poate spune care este sistemul cel mai bun, pentru ca fiecare dintre ele au aspecte pozitive si negative, dar personal imi place sistemul folosit de Sosai, adica lupta arbitrata. Seamana mai mult cu o competitie si devine astfel mai serios. De data aceasta in Budo Center, dojo-ul in care ma antrenez, s-au strans 30 de centuri negre si maro din Tokyo pentru a-mi fi adversari. Toti erau tineri si in forma, dar acest lucru nu m-a deranjat prea mult. Cand lupt in cadrul unui examen am cateva principii la care tin foarte mult: sa nu arat durere sau orice alt sentiment, tot timpul ma concentrez sa stau corect in fudo-dachi (exceptand cand imi salut adversarul), nu imi iau nici o pauza nici macar pentru a bea lichide sau pentru a ma sterge de transpiratie pe fata. Personal cred ca este foarte important sa arati ”relaxat” in momentul in care ai sarcini grele de efectuat. De aceasta data mi-a reusit foarte bine. Cat despre lupte, am reusit fie sa le castig, fie sa obtin un rezultat egal si nu am pierdut nici o lupta.

Reporter: Cum v-ati pregatit pentru examen si cat timp?
Satoshi Yui: Nu am facut nici un antrenament special pentru a ma pregati pentru examen. Ce am facut a fost sa continui cu antrenamentele pe care le fac de obicei, adica tehnica de baza, ido-geiko, kata si kumite. Intotdeauna antrenez si ma antrenez foarte dur, asa ca nu a fost nevoie de nici un program special.Totusi, incepand cu prima data cand am fost invitat la stagiul de vara din Ungaria acum trei ani, am facut de fiecare data cel putin 40 de lupte fara pauza la examenul de dan din cursul stagiului. Asa ca as putea spune ca acesta a fost un fel de pregatire pentru testul celor 50 de lupte.

Reporter: Cum v-ati simtit in timpul participarii la All Japan Championship?
Satoshi Yui: Anul trecut am participat la All Japan Championship. Nu am mai luptat in All Japan de foarte mult timp, dar nu am fost asa de stresat ca in tinerete. Am pierdut totusi in turul trei, dupa ultima prelungire (3-0). Adversarul meu a obtinut locul 5 si va participa la Campionatul Mondial. Am luptat ca sa castig, prin urmare sunt foarte dezamagit mai ales ca as fi putut sa ies victorios. Probabil insa, adversarul meu a facut un efort mai mare...Motivul pentru care am participat la campionatul All Japan a fost ca prin pregatire, antrenament si lupta sa gasesc un kumite si un mod de practica a karate-ului diferit. Prin diferit vreau sa spun un karate pe care sa il poti folosi chiar daca imbatranesti (am 36 de ani acum), pentru a fi capabil, indiferent de varsta, sa practici impreuna cu tinerii. Totusi, nu are nici un sens sa lupti intr-un campionat daca nu castigi, asa ca data viitoare am sa-mi dau toata silinta sa ocup un loc de care sa fiu satisfacut.

Reporter: Ce inseamna gradul de shihan pentru dumneavoastra?
Satoshi Yui: Personal nu ma gandesc ca sunt 5 dan sau shihan. In Japonia daca ai sala ta, indiferent de gradul pe care il posezi, oamenii te vor numi shihan. Atata timp cat eu nu am dojo-ul meu, ma gandesc si mai putin la mine ca shihan. Cum am spus mai devreme, acest examen de 5 dan este doar un obiectiv minor pe drum, deci pentru mine a fi shihan nu inseamna foarte mult. Pentru mine totul este sa invat si sa studiez toata viata, sa continui practicarea Budo. E foarte important de stiut ca doar pentru ca ai 5 dan nu inseamna ca esti shihan (maestru). Shihan ar trebui numita o persoana cu calitati deosebite in practica artelor martiale, cu putere si personalitate. Nu cred ca titlul de shihan il castigi ca pe o diploma. Sunt persoane care au 3 sau 4 dan, dar probabil merita 5 dan, si in acelasi timp sunt persoane care au 5,6 dan, dar nu merita sa fie shihan. Nu cred ca eu sunt o persoana care poate fi numita shihan atata timp cat eu abia am intrat pe prima poarta a caii karate-ului. Eu am sa-mi continui viata ca si pana acum, muncind si antrenandu-ma, asa ca pentru mine, noul grad nu aduce nici o schimbare.

Intrebare: Ce inseamna pentru dumneavoastra Kyokushin-ul?
Satoshi Yui: Pentru mine este una dintre cele mai bune modalitati de a „studia viata” si a ma descoperi pe mine. Bineinteles, Kyokushinul are un renume imens mai ales din cauza antrenamentelor foarte grele si severe. Inveti sa induri, dar fiinta umana trebuie sa faca acest lucru pentru a se putea descoperi pe sine insasi. Fiecare trebuie sa-si gaseasca singur felul de a face asta, iar aceasta modalitate difera de la persoana la persoana. Pentru mine s-a intamplat sa fie Karate, Kyokushin Karate. Prin Kyokushin voi munci din greu pentru a ajunge la un nivel si mai inalt, fiind constient ca in lume sunt multi oameni care duc o viata mult mai grea decat a mea.

Reporter:
Spuneti-ne o poveste de pe vremea cand erati elev la Honbu.
Satoshi Yui: Am inceput Kyokushin Karate ca Uchi-Deshi al lui Masutatsu Oyama. In total am petrecut opt ani sub conducere a lui Sosai, la inceput ca uchi-deshi dupa care ca instructor. Acesti ani m-au schimbat pentru totdeauna si pentru acest lucru ii sunt recunoscator lui Sosai. Primii trei ani, ca Uchi-Deshi au fost foarte grei. Trebuia sa iti urmaresti sempaiul in fiecare minut al zilei. Munca zilnica de uchi-deshi presupunea sa cureti si sa ai grija de cladirea si dojo-ul Honbu, de dormitoarele uchi-deshi-lor mai vechi, sa gatesti si sa cureti dupa masa, iar intre mese se presupunea ca te antrenezi. Cu toate acestea, primul an nu-ti lasa prea mult timp pentru antrenamente, exceptand antrenamentele lui Sosai, de doua ori pe saptamana si un antrenament general pe zi (de multe ori se mai intampla sa nu ajungi nici macar la antrenamentul general). In fiecare dimineata era, bineinteles antrenament. Incepand cu anul doi am avut mai mult timp pentru ca au venit noii uchi-deshi care preiau o mare parte din munca. Cu toate acestea, abia in anul trei am inceput cu adevarat sa am timp de antrenament. Pentru un uchi-deshi viata era foarte monotona. In principiu deveneai uchi-deshi pentru ca vroiai sa te antrenezi, dar a fost o perioada indelungata in eram satul de munca si de rutina zilnica si nu simteam nici o motivatie sa ma antrenez. Au fost vremuri cand ma gandeam cum sa evit antrenamentele. Cu toate acestea, dupa ce la primul examen am primit de la Sosai centura maro, am simtit ca trebuie sa ma antrenez mai tare ca sa demonstrez ca sunt un uchi-deshi al lui Masutatsu Oyama. Asa ca am inceput sa ma antrenez foarte dur pentru a obtine centura neagra. La fel au facut si colegii mei uchi-deshi, asa ca s-a format o competitie foarte buna intre noi. Daca urmaresti sa ajungi puternic doar din punct de vedere fizic, atunci ai putea sa-ti atingi telul doar prin antrenamente normale, nu devenind uchi-deshi. Dupa un timp vei observa insa clar diferenta dintre un elev si un uchi-deshi. Uchi-deshi dezvolta o putere interioara pe care nu o poti vedea la un elev normal. In special, invatai foarte multe ascultandu-l pe Sosai la ceremonia din fiecare dimineata. Cand aveam 19 ani (centura maro) l-am acompaniat pe Sosai ca ajutor in Asia de Sud. Aceasta a fost prima mea calatorie peste mari, dar de atunci am reusit sa calatoresc in peste 20 de tari. Astfel am vazut si am simtit ce om incredibil era Sosai. Sunt norocos ca inca mai sunt invitat in diferite tari si astfel am sansa de a ma antrena cu persoane din toata lumea. Invat foarte multe din aceste calatorii. Antrenamentele lui Sosai erau foarte simple, de multe ori constand doar in repetari a cateva miscari si tehnici simple. Sosai obisnuia sa spuna: „Eu va voi invata bazele, dar voi va trebui sa faceti restul singuri. Antrenati-va tare si deveniti puternici”. Asta a fost foarte bine pentru mine (este destul de diferit fata de zilele noastre, cand oamenii invata totul in detaliu, de la antrenori). Cand faci un astfel de antrenament, repetand aceleasi tehnici de baza odata si inca odata (idogeiko), te intrebi in continuu cand se va gata. Dar facand astfel de antrenamente, exersand doar un singur kata mai mult de-o ora, mi-am cladit baza si a fost extrem de bine pentru mine. Cred ca acest fel de antrenament se potriveste cu personalitatea mea. Generatia tanara vrea sa se „distreze” mai mult si sa invete tehnici si combinatii noi altfel se plictiseste. Nu ar aprecia acest gen de antrenamente, dar cred ca ceea ce am invatat eu de la antrenamentele lui Sosai, sa fii rabdator, sa te straduiesti tot timpul, etc sunt lucruri foarte importante si as vrea ca noua generatie sa se antreneze tare pentru a obtine acest fel de putere. In fiecare vineri Sosai lua masa cu uchi-deshi, iar acest lucru era asteptat cu sufletul la gura toata saptamana. Sa stai la aceiasi masa cu Sosai si sa-l asculti vorbind. Spunea intotdeauna povesti interesante, iar noi am invatat foarte multe ascultandu-l. Cand ma gandesc la viata de uchi-deshi, imi revin in minte toate straduintele mele. Daca te antrenai tare si erai apreciat de Sosai simteai o bucurie imensa. Desi Sosai s-a stins din viata, inca ma gandesc ca el e la Honbu si toate acele lucruri pe care le-am invatat de la el vor ramane in inima mea pentru totdeauna si ma vor motiva sa practic calea fara oprire. „Tine capul aplecat, ochii atintiti in sus si nu vorbi prea mult. Incearca sa ai o inima mare si fi respectuos”. Acest spirit Kyokushin este etern.
OSU!

Clipul saptamanii