Acum este Dum Aug 19, 2018 11:51 pm

Ora este UTC + 2





xxxxxxxxxxxxx
Scrie un subiect nou Răspunde la subiect  [ 2 mesaje ] 
  Versiune printabilă Subiectul anterior | Următorul subiect 
Autor Mesaj
 Subiectul mesajului: Articol sensei Jozsef Stefanovics
MesajScris: Joi Oct 28, 2010 10:11 pm 
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: Lun Feb 14, 2005 7:28 pm
Mesaje: 92
Pe pagina celor de la Arad apare un articol foarte frumos scris de sensei Stefanovics: http://www.budokai-arad.ro/readarticle.php?article_id=1


Sus
 Profil  
 
 Subiectul mesajului: Re: Articol sensei Jozsef Stefanovics
MesajScris: Joi Oct 28, 2010 10:24 pm 
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: Vin Feb 11, 2005 8:45 am
Mesaje: 612
Localitate: Oradea
L-am furat. Acum il puteti citi si aici. Sunt convins ca sensei Stefanovics nu se va supara. Osu!

Diferente

Ma gandeam care sunt motivele……

Doar cei ce au rabdare ar tebui sa citeasca acest articol. Incerc doar sa nu jignesc pe nimeni. Daca totusi cineva se simte jignit, acest fapt se datoreaza fie proastei mele abilitati de comunicare, fie propriei frustrari. Articolul se refera la unele lucruri fara a fi insa pe deplin explicate. E o opinie de a mea. Daca va regasiti in orice fel in acest articol atunci e bine. Sper ca va fi un bun “hon” la care mai tarziu vom adauga si “ki”-ul.
Exista persoane care stiu mai mult decat alte persoane, dezvoltarea lor este mai rapida. Acelasi lucru se aplica si la cluburile sportive. In partea opusa, exista cluburi si persoane care stiu mai putin si se dezvolta mai lent, sau nu evolueaza deloc.
Motivele sunt simple: primii se antreneaza mai mult si cu mai mare atentie in timp ce ceilalti mai putin.

“Si eu sunt maestru cu centura neagra!”
Inainte, singurul rol al centurii era acela de a lega echipamentul. Mai tarziu, centura alba a fost introdusa pentru a simboliza puritatea, nestiinta si oportunitatea, alaturi de “kuro obi” adica centura neagra care simbolizeaza cunostintele avansate si personalitatea care tinde spre o cunoastere mai inalta si spre dezvoltarea continua.
Mai tarziu, adeptii lui Kano nu au vrut sa ramana la simpla centura alba stiind ca cea neagra este foarte departe, asa ca au introdus centurile colorate. Au vrut ca prin aceste centuri colorate sa-si arate nivelul cunostintelor…adevarul este ca nu trebuie decat sa ne miscam un pic si nivelul cunostintelor se va dezvalui singur.
In multe dojo-uri, un incepator poarta centura alba. Mai tarziu, maestrul va spune ce culoare poate purta, chiar daca persoana a detinut un grad mai inalt inainte; locurile si momentele sunt diferite…
Daca o persoana detine un grad avansat dar face o pauza de la antrenament si se intoarce in dojo, la inceput trebuie sa se aseze in spate, mai tarziu maestrul ii va spune locul si gradul pe care il merita. Exista si exemple in care un elev poate sa-si redea examenele.
In consecinta, cine nu se antreneaza si nu evolueaza, nu este un maestru cu centura neagra. Cine este totusi, stie ca acest lucru este mai mult o responsabilitate decat un motiv de mandrie, iar centura neagra trebuie sa-i aduca aminte de acest lucru. Nu este sfarsitul, ci in sfarsit inceputul!

“Dar am luptat ca sa port aceasta centura!”
In timpul examenului, e adevarat. Dar lupta pentru o cauza trebuie sa fie ceva ce faci in fiecare zi. Cautarea continua a dezvoltarii, a avansarii, aceasta este responsabilitatea principala centurii negre. Daca nu acesta este scopul tau, atunci nu indeplinesti cerintele centurii negre.

“Ceea ce fac ei nu se poate numi budo…”
Ce este budo? Este un concept modern din secolul al 19-lea. Isi are originea in Bujutsu (“tehnici martiale”) care la randu-i se trage din bugei. Calea trebuie urmata. Inainte existau Okinawatte si karate jutsu. In acele timpuri era jutsu. Cand conceptele zen au inceput sa influenteze artele martiale, si aceste efecte au inceput sa fie recunoscute, jutsu s-a transformat in do. Ceea ce inseamna ca do lucreaza prin jutsu si invers, mentinand o relatie serioasa. Jutsu inseamna supravietuire si efectivitatea tehnicilor martiale.
In cazul tehnicilor do, intelectul si energia vitala (waza, shin, ki) sunt esentiale. In Japonia, artele martiale do clasice sunt Iaido, Kyudo, Kendo, Aikido (care la inceput se numea Aioijutsu). Karate poate fi si jutsu si do, cateodata stiluri din cadrul sistemelor martiale (jutsu) sau arte martiale (do) sunt doar scoli, metode diferite si sisteme educationale. Toate aceste scoli au foarte multe in comun. Exact ca si persoanele cu o multime de similitudini, dar totusi diferite. Acesta este motivul pentru care personae diferite aleg stiluri diferite.

Kyokushin
Este un sistem foarte tanar, dupa parerea mai multor maestrii, e mai mult o organizatie, o comunitate si totusi un stil “nefinisat”. Nu a fost format de Sosai Oyama singur, pentru ca acesta a avut deasemenea mai multe influente din mai multe stiluri legate impreuna de personalitatea lui. Era o perioada in care cele mai importante erau eficienta, realitatea si exercitiile dure. In alte perioade, important era efectul educational asupra personalitatii si societatii. In kyokushin, atat jutsu cat si do sunt puternice, aceasta depinzand atat de elev cat si de maestru. Unde doar forma de suprafata si tehnica (shosa) sunt dezvoltate si nu si personalitatea (care in cazul budo este vitala), acolo nu exista dezvoltare de sine. Trebuie sa ne depasim limitele. Acest lucru este esential in budo. Prima faza a Caii trebuie sa se realizeze prin experiente fizice care mai tarziu trebuie sa fie folosite pentru analizarea, intelegerea si dezvoltarea personalitatii. Lipsa acestora transforma karate-ul intr-un simplu exercitiu fizic. Trebuie sa ne depasim limitele…
Do poate fi orice ne dirijeaza in aceasta directie. Budo care este (in cazul luptei) bazat pe bujutsu (lupta in sine), dar se ghideaza dupa sistem (unde sistemul este dojo kun-ul in general). Mai tarziu, ne putem analiza experientele fizice, mentale si spirituale, pentru a ne perfectiona personalitatea, pentru a fi mai buni pentru noi insine si pentru cei din jur.
Exercitiul la sac poate foarte usor deveni budo, la fel cum daca cineva exerseaza kihon-ul, nu inseamna neaparat ca are vreo legatura cu budo.
Am pus cuvantul kihon intre ghilimele pentru ca cei mai multi dintre noi il intelegem gresit. Este o expresie universala ce inseamna “baza puternica” (“ki” inseamna energie, puterea vietii, in timp ce “hon” inseamna baza, origine). Kihonul are un inteles universal deoarece inseamna baza puternica a tuturor lucrurilor, care, in cazul artelor martiale si a sistemelor de lupta, poate fi corelat cu mai multe aspecte.
Putem vorbi despre kihon doar in cazul in care forma nu este goala ci plina de putere (nu puterea muschilor). Daca nu contine asa ceva nu este kihon. Daca nu se construieste pe aceasta baza, deasemenea nu este kihon. Ar putea parea acelasi lucru, si totusi nu este. Daca ne antrenam prin exersarea tehnicii cum se cuvine, cu forta, dar personalitatea noastra nu se dezvolta si nu ne depasim limitele, nu putem vorbi despre budo.
Este un proces complex, iar budo este in mod normal in legatura cu natura. Trio-ul classic : kihon, kata, kumite…mi se pare incomplet, as mai adauga cateva aspecte , dar asta este lista cunoscuta. Toate trei sunt la fel de importante. Daca cineva nu exerseaza kata, kihon sau kumite, atunci acea persoana nu practica kyokushin karate. Deasemenea daca cineva exerseaza o forma goala a kata-ului, kihon-ului, kumite-ului, la fel acea persoana nu practica kyokushin.
Daca acea persoana nu cauta semnificatia din kata, kihon si kumite sau nu le executa realistic, iar miscarile nu corespund, nu conteaza cat de frumos sau de corect sunt executate, acea persoana nu le intelege. Indiferent cat de frumos si de precis, nu este real, este doar o forma goala. Aceasta forma n-o sa devina niciodata jutsu si nici n-o sa aibe vreodata valoare martiala.
Sosai Oyama a fost un om special, pot spune chiar daca nu l-am intalnit niciodata. Astazi este un cliseu: o arta martiala fara sparring sau spargeri e ca un pom fara fructe. In consecinta, daca cineva nu foloseste sparringul full contact sau spargerile, tehnica lui e goala si fara rost. Acest lucru nu este nici budo, nici jutsu.
Celalalt mesaj este autoevaluarea constanta cu scopul dezvoltarii de sine. Oricine poate sparge. Chiar si oamenii care nu au nici o legatura cu artele martiale. Acesta este motivul pentru care conteaza ce, cu ce si cum se face spargerea. Aceasta este o functie a antrenamentului si a cunostintelor. In aceste conditii, daca tehnicile nu sunt reale si nu functioneaza in kihon si kata, atunci nu este kyokushin. Nu conteaza ca se aseamana ca si forma, nu este kihon sau kata. O tehnica puternica, rapida cu kiai puternic nu este de ajuns. Este doar o forma goala. Trebuie sa ne definim miscarile. “pot interpreta mesajul unei poezii diferit fata de restul lumii, diferit chiar si de poetul care a scris-o”. Miscarile trebuie exersate pentru a forma o entitate.

“Oyama nu a vrut sa fie asa”
Dupa cum am spus, nu l-am cunoscut. Ma tem ca nici unul dintre noi nu l-a cunoscut. Chiar daca aceasta nu este o problema neaparat. Unii dintre noi l-au intalnit, altii l-au intalnit de mai multe ori, dar niciunul nu a fost aproape de el in fiecare zi. Unii l-au cunoscut mai bine, altii nu, dar nimeni nu l-a cunoscut pe deplin. Pe de alta parte, timpul se scurge si totul se schimba. Asa e viata. Cine stie acum ce va fi maine. Oameni pe care ii numim azi originali au fost de fapt reformisti care au ignorat traditiile, oameni ca si Kano, Funakoshi sau insusi Sosai Oyama. Chiar mai mult de atat, vorbesc despre sisteme si arte martiale care au avut mai multi mnaestrii nu doar Sosai Oyama care este special pentru noi.
Regulile sunt aceleasi. Toata lumea, de peste tot a inceput de la aceeasi baza de fiecare data. Toti avem doua picioare si doua maini. Gravitatia ne afecreaza pe toti, toti avem oase, un schelet, coaste, muschi, toti respiram aer, stam pe acelasi pamant. Puterea, viteza, acceleratia sunt commune tuturor. Peste tot, pentru toata lumea, tot timpul.

“Desigur, pentru el este usor…”
Nu este usor pentru nimeni. In mod normal asa ar putea parea, dar toti am inceput la fel. Aud asta in legatura cu mine de multe ori. Ma antrenez si ma chinui sa evoluez de 25 de ani. Am inceput intr-un oras mic, intr-un club mic, o familie de clasa medie, cu resurse financiare proaste, eram mic, slab si fragil. Exersam de sase ori pe saptamana la inceput, apoi de 10-14 ori cand am devenit membru al lotului national. In fiecare saptamana predau de cel putin 10 ori. Am 130 de elevi, dar erau vremuri cand aveam mai putin de 10. Am de-a face cu artele martiale aproximativ 60 de ore pe saptamana, citesc, ma antrenez, scriu, organizez, imi recapitulez experientele… deasemenea ma preocupa si alte arte martiale pe langa kyokushin, pentru ca ma ajuta sa evoluez. Este adevarat ca am cativa elevi extraordinari care ma ajuta sa fac lucrul acesta, dar ei ca de altfel si eu, au avut nevoie de foarte multa munca si antrenament ca sa ajunga la nivelul actual. Sunt constient ca trebuie sa-mi formez viata personala, slujba, imprejurimile exact cum imi selectez si prietenii doar ca sa pot sa ma ocup de karate si sa particip la seminarii in weekend, la stagii de pregatire si la competitii de 40-50 de ori pe an. Nu e usor. Am ales sa-mi formez viata in felul acesta. Aceasta este munca, nu noroc. Nu e usor pentru nimeni.


“Sunt un maestru…sunt Sensei…”
Nu tu decizi acest lucru, ci ceilalti. Un profesor poate fi doar o persoana care preda. Sunt doua concepte inseparabile. Exista mai multe oportunitati de invatare prin intermediul mai multor canale. Deasemenea sunt lucruri ce nu pot fi invatate decat daca sunt predate. Un adevarat Sensei invata pe cei mai putin experimentati prin empatie. In felul acesta si senseiul isi imbogateste cunostintele. Sensei este si sempai, in sensul responsabilitatii pe care il are un sempai cand isi invata kohaii.

“Am invatat…stiu!”
Din pacate cel ce are aceasta atitudine se exclusde singur de la fascinanta oportunitate a studiului etern. Ceea ce inca nu stim poate fi invatat pana ce ajungem la adevarata invatatura. Cine are “idei” despre el insusi poate doar sa-si exprime “ideile”. Cine spune “am invatat deci stiu” blocheaza calea pentru totdeauna.

“Merit respect”
Poate toti stim, dar doar cativa intelegem. Respectful poate fi castigat, nu meritat. Cum poate fi castigat? Cu personalitatea si cu faptele noastre. Cu ce si cine suntem. Cand trebuie castigat? In fiecare zi, din nou si din nou.

“Ce ar trebui sa fac acum?”

Stiu ca auziti asta foarte des, dar antrenati-va! Serios! Faceti-o mai constient ca niciodata. Intrebati-va maestrul, daca nu aveti cautati unul! Fiti atenti, discutati, si cel mai important: simtiti! Puteti fi siguri ca daca va uitati inauntrul vostru veti simti lucrurile. Construiti tehnicile. Examinati pozitiile si conexiunile dintre partile corpului, ce si cum sa miscati.

Fiti deschisi. In viata voastra, voi sunteti cei mai importanti. Responsabilitatea pentru succesele sau insuccesele voastre este a voastra. Puteti fi activi sau pasivi. Oportunitatile nu se intorc.

Sper ca dupa ce cititi acest articol sa nu va simtiti ofensati…singura mea intentie este de a ajuta la clarificarea lucrurilor…

In sfarsit: voi sunteti antrenamentul. Voi sunteti viata voastra.

Jozsef Stefanovics


Sus
 Profil  
 
Afişează mesajele de la anteriorul:  Sortează după  
Scrie un subiect nou Răspunde la subiect  [ 2 mesaje ] 

Ora este UTC + 2


Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 1 vizitator


Nu puteţi scrie subiecte noi în acest forum
Nu puteţi răspunde subiectelor din acest forum
Nu puteţi modifica mesajele dumneavoastră în acest forum
Nu puteţi şterge mesajele dumneavoastră în acest forum
Nu puteţi publica fişiere ataşate în acest forum

Căutare după:
Mergi la:  
cron



Powered by phpBB © 2000, 2002, 2005, 2007 phpBB Group
Translation/Traducere: phpBB România